marți, 23 august 2016

OPINIE Ziare.com - De ce Guvernul Ponta poartă vina șomajului ridicat în rândul tinerilor din România

Proasta implementare a programelor europene de ocupare a tinerilor, lipsa reformelor care sa atraga investitii in economie, nereformarea Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca (ANOFM) si tratarea cu superficialitate a Planului de investitii de 315 miliarde de euro lansat de Uniunea Europeana (UE) sunt cateva dintre motivele pentru care fostul guvern trebuie sa se simta vinovat de rata crescuta a somajului in randul tinerilor din Romania.

Inca din anul 2014 am tot atras atentia ca adevaratele consecinte ale masurilor economice luate de Guvernul Ponta vor fi resimtite pe termen lung de catre romani si, mai ales, de catre tinerii aflati in cautarea unui loc de munca.

Iata ca vedem astazi deja cum Romania ramane in urma Europei in ceea ce priveste crearea de locuri de munca pentru tineri tocmai din cauza ca, in cei aproape 4 ani de guvernare, Victor Ponta nu a fost capabil sau nu a fost interesat sa adopte reformele necesare care sa genereze cresterea investitiilor si crearea de locuri de munca.

La preluarea mandatului de catre Guvernul Ponta, in mai 2012, Romania avea o rata a somajului in randul tinerilor de 23%, sub media europeana de 23,2%. In octombrie 2015, Romania se situa peste media europeana (20,9% fata de 19.9%).

In acelasi timp, state precum Germania, Olanda, Austria si Danemarca aveau o rata a somajului in randul tinerilor de circa 10% sau chiar mai putin. Chiar daca, in termeni absoluti, rata somajului in randul tinerilor a scazut, acesta a fost un trend general la nivel european, datorat iesirii din criza economica.

Romania s-a situat sub trend si este clar ca guvernul anterior nu a facut suficiente eforturi pentru a combate acest fenomen.

Dar mai ingrijorator este ca Romania se situeaza mult peste media europeana in ceea ce priveste procentul de tineri care nu sunt incadrati profesional si nici nu urmeaza un program educational sau de formare (17% fata de 12% media europeana).

Pentru acesti tineri exista un risc foarte mare de excluziune sociala, de a avea un viitor profesional compromis.

Pentru a combate si a preveni somajul in randul tinerilor, Romania are nevoie de solutii reale, care inseamna sprijin pentru antreprenori, reforme structurale, absorbtie crescuta a fondurilor europene, imbunatatirea competitivitatii economiei nationale. Guvernul Ponta nu a implementat cu adevarat niciuna dintre aceste masuri.

In timpul Guvernului Ponta, investitiile publice au fost mai mici decat in perioada crizei

Fostul Executiv nu a inteles ca folosirea banilor gratuiti pe care Uniunea Europeana ii pune la dispozitia Romaniei este o conditie esentiala pentru stimularea investitiilor mediului de afaceri si crearea de locuri de munca stabile.

Din cauza incapacitatii guvernului anterior de a folosi aceste fonduri, in ultimii ani de guvernare, nivelul investitiilor publice a scazut chiar si sub nivelul celor din timpul crizei economice.

In 2014, investitiile publice s-au situat la cel mai scazut nivel fata de ultimii 7 ani din cauza masurilor populiste nesustenabile la nivel economic.

Absorbtia fondurilor UE 2014 - 2020, in pericol din cauza fostului Executiv

Pe langa esecul inregistrat la absorbtia fondurilor alocate pentru perioada 2007 - 2013, fostul guvern a creat premisele unui potential esec si in perioada de programare 2014 - 2020 deoarece, in primii doi ani din actualul cadrul financiar, Romania nu avea nici macar cadrul legal si administrativ finalizat pentru gestiunea fondurilor europene.

Asta inseamna doi ani pierduti, doi ani in care absorbtia de fonduri structurale si de coeziune a fost de 0%.

Ca sa intelegem de ce este importanta absorbtia fondurilor europene, la inceputul acestui an aratam ca, din cauza ratei scazute de absorbtie a banilor alocati tarii noastre in perioada 2007 - 2013 (59%, la finalul anului 2015), in Romania s-au creat cu 200.000 de locuri de munca mai putine fata de cat s-ar fi creat daca rata de absorbtie ar fi fost aproape de 100%.

Un alt esec al Guvernului Ponta a fost implementarea reformelor necesare, in special a celor structurale, pentru a asigura un climat investitional atractiv.

Companiile private - care creeaza cele mai multe locuri de munca - investesc si se dezvolta doar intr-o economie puternica, stabila, unde climatul este competitiv si de incredere.

Din acest motiv, este nevoie de o piata a muncii reformata, competitiva, ale carei nevoi sa fie corelate cu sistemul de invatamant care, la randul lui, trebuie reformat pentru a putea pune un mai mare accent pe practica si pe dezvoltarea competentelor tehnologice.

Un aspect esential aici este si implicarea companiilor cu experienta pentru a fi un partener al institutiilor de invatamant si al tinerilor care se afla la inceput de drum cu afacerea lor.

In 2014, i-am solicitat fostului prim-ministru Victor Ponta sa creeze un fond in vederea finantarii de stagii pentru tinerii antreprenori, un program prin care orice tanar antreprenor care are o idee de afacere va putea efectua un stagiu pe langa un antreprenor de succes pentru a invata cele necesare infiintarii propriei companii si pentru a preveni esecul. Raspunsul primit atunci de la Guvern a fost ca face deja foarte multe eforturi pentru tineri si ca nu sunt necesare masuri suplimentare...

Planul UE privind investitii de 315 miliarde de euro, tratat cu superficialitate de fostul guvern

Desi Romania are o mare nevoie de finantare a investitiilor in proiecte strategice, precum infrastructura de transport sau cea energetica, Guvernul Ponta nu a fost capabil sa prioritizeze proiectele de investitii din Romania.

Cea mai buna dovada este modul in care fostul Executiv a raspuns solicitarii Comisiei Europene ca fiecare stat membru sa trimita propuneri de proiecte care ar putea fi eligibile pentru finantare prin Fondul European pentru Investitii Strategice (FEIS).

Denumit, generic, Planul "Juncker", FEIS este un instrument lansat in iunie 2015 de Comisia Europeana care finanteaza proiecte de investitii private cu nivel de risc ridicat in domenii strategice, precum infrastructura de transport si telecomunicatii, cercetare, educatie si inovare, si, totodata, ofera imprumuturi pentru intreprinderi mici si mijlocii si companii cu mai putin de 3.000 de angajati.

Scopul proiectului este de a genera investitii in economia europeana de 315 miliarde de euro pana in 2018. La cererea Comisiei, Romania a trimis o lista lunga de proiecte in valoare de peste 60 de miliarde de euro, dintre care maximum doua - trei proiecte indeplineau criteriile de eligibilitate pentru finantare prin FEIS.

Mai mult, Guvernul Ponta nu a luat masurile necesare pentru a asigura un cadru legal coerent pentru implementarea Planului "Juncker" dupa ce acesta a fost aprobat la nivel european. Totodata, la incheierea mandatului fostului guvern, Romania nu avea inca o banca de dezvoltare, criteriu crucial pentru a asigura o buna accesare a Fondului.

Abia anul acesta au fost semnate primele doua scheme de finantare cu banci partenere din Romania, urmand ca primele proiecte de investitii in infrastructura sa fie aprobate in perioada urmatoare.

Toata aceasta intarziere a dus la mai putine investitii si, implicit, la mai putine locuri de munca generate de aceste investitii.

Un alt element la fel de important pentru reducerea somajului in randul tinerilor pe care Guvernul Ponta nu l-a indeplinit este reformarea Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca (ANOFM), astfel incat aceasta institutie sa devina intr-adevar un punct central pentru cei care isi cauta un loc de munca sau care doresc sa dobandeasca noi competente profesionale.

ANOFM este in prezent o institutie care are nevoie de ample reforme, lucru sustinut si de Comisia Europeana.

In rapoartele de tara din ultimii ani, Comisia a mentionat in repetate randuri ca institutia inregistreaza progrese limitate in implementarea recomandarilor specifice de tara, ca a ramas in urma in ceea ce priveste oferirea de servicii personalizate angajatorilor si celor aflati in cautarea unui loc de munca si ca nu reuseste sa coordoneze eficient masurile finantate din bugetul national cu cele finantate prin Fondul Social European (ESF), principalul instrument european pentru promovarea ocuparii fortei de munca si a incluziunii sociale.

In concluzie, exista resurse si solutii reale de a reduce somajul in randul tinerilor din Romania, insa, pentru a le implementa, este nevoie de politicieni responsabili.

De aceea, tinerii din Romania trebuie sa aleaga politicieni care ofera aceste solutii reale si sa spuna "pas" politicienilor care compromit sansele unei intregi generatii prin actiuni iresponsabile.

Sursa: Ziare.com

luni, 22 august 2016

INTERVIU Digi24.ro - Cum se va termina cu Marea Britanie şi cum se poate continua cu Turcia

„Principala prioritate a României trebuie să fie garantarea drepturilor lucrătorilor români din Marea Britanie. Mai departe, România trebuie să păstreze bunele relaţii cu Londra în materie de securitate, în cadrul NATO, dar şi să consolideze relaţiile economice cu Marea Britanie”, consideră europarlamentarul Siegfried Mureşan, care mai subliniază că „poporul britanic a votat pentru ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană şi trebuie pornit de la premisa că oamenii politici britanici vor implementa ceea ce poporul a votat”. Cum Brexitul nu a fost singurul şoc de proporţii suferit de Europa, în 2016, evoluţiile din Turcia fiind o altă problemă de proporţii, rămâne de văzut în ce măsură relaţiile Vestului cu Ankara vor putea fi menţinute în sfera previzibilului și pragmatismului. „Trebuie să înţelegem că, dacă Europa nu va asigura cel mai important aspect pentru Turcia din acel acord, anume liberalizarea regimului de vize, atunci vom avea o înrăutăţire a relaţiei dintre UE şi Turcia în comparaţie cu momentul anterior acordului şi se pare că exact asta se produce acum”, explică Siegfried Mureşan, într-un interviu acordat Digi24.ro.

Cum aţi receptat cooptarea în Cabinetul de la Londra a câtorva dintre vocile care au militat pentru ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană?
Liderii politici care au militat pentru ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană au avut poziții pur populiste. Au făcut o prezentare trunchiată a realității și au ascuns publicului consecințele negative ale ieșirii Marii Britanii din UE. Consecințe care, iată, încep deja să apară. Spre exemplu, devalorizarea lirei streline din ultimele luni înseamnă implicit scăderea puterii de cumpărare a britanicilor, înseamnă benzină mai scumpă, prețuri mai mari ale produselor de import, înseamnă inclusiv scumpirea concediilor în condițiile în care majoritatea britanicilor aleg să-și petreacă concediile în celelalte țări ale Uniunii Europene.Și acestea nu sunt toate consecințele negative care deja sunt resimțite de cetățenii britanici. Vedem, totodată, încetinirea creșterii economice în trimestrul doi al anului și scăderea creșterii economice prognozate pentru anul 2017. Mai vedem cum mari companii, precum Vodafone, Ford, Siemens, Ryanair, easyJet, Visa, Airbus și Goldman Sachs, anunță că își vor reduce activitatea în Marea Britanie. Toate aceste consecințe erau previzibile, erau știute și de politicienii britanici care au militat pentru ieșirea din UE, dar care au preferat să inducă în eroare cu bună știință electoratul pentru a-și atinge obiectivul. Tocmai din această cauză, politicienii britanici care au susținut Brexit-ul se confruntă acum cu o problemă de credibilitate. Vedem în principal cazul noului ministru al Afacerilor Externe, Boris Johnson, ale cărui atacuri la adresa partenerilor externi ai Marii Britanii, în speță Statele Unite ale Americii, devin acum o problemă pentru diplomația britanică. Vedeți ce jenante sunt momentele când acum, în calitate de ministru de Externe, Boris Johnson se întâlnește cu oameni politici străini pe care înainte i-a jignit. Dar, dincolo de toate aceste lucruri, mai este de remarcat faptul că, în prezent, nu mai există o dezbatere în Marea Britanie între cei care au susținut rămânerea în Uniunea Europeană și cei care au militat pentru ieșirea din Uniune. Politicienii care au dorit rămânerea în UE, în frunte cu fostul prim-ministru David Cameron, au avut o argumentație slabă, neconvingătoare și au dispărut din peisajul public britanic. Acum dezbaterea este în ce mod să se producă ieșirea din Marea Britanie, dacă să fie o ieșire abruptă și să se rupă brusc relațiile cu Uniunea Europeană sau dacă să fie o ieșire concretizată prin păstrarea unei relații mai apropiate între Marea Britanie și Uniunea Europeană.

Unele ţări membre şi-ar dori ca Marea Britanie să rămână, într-o formă sau alta, contributor la bugetul UE; altele vor de la Regatul Unit, pe mai departe, garanţii de securitate în contextul agresiunii ruse; şi cam toate capitalele pretind Londrei să nu altereze migraţia intra-europeană. Sigur, subiectele de nengocieri sunt mult mai multe, dar întrebarea este: La ce tip de înţelegere se poate ajunge înainte de activarea Art. 50 al Tratatului de la Lisabona? Trebuie spus că în unele chestiuni este loc de negocieri bilaterale, între Marea Britanie şi fiecare stat membru, dar în altele UE are competenţe exclusive.
Poporul britanic a votat pentru ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană și trebuie pornit de la premisa că oamenii politici britanici vor implementa ceea ce poporul a votat, chiar dacă eu, personal, consider că Marea Britanie ar fi avut mult mai mult de câștigat de pe urma rămânerii în UE. În această situație, eu cred că este atât în interesul Marii Britanii, cât și al Uniunii Europene ca, după Brexit, să avem o relație strânsă, o relație apropiată. Sunt mai multe variante de cooperare ulterioară: fie Marea Britanie își va asuma statutul de membru EEA (The European Economic Area - Spațiul Economic European), de membru EFTA (The European Free Trade Association - Asociația Europeană a Liberului Schimb), fie va adopta modelul de cooperare UE - Elveția sau va alege să încheie un acord de liber schimb sau o uniune vamală și comercială UE - Marea Britanie special adaptat la nevoile celor doi parteneri. În cazul în care Marea Britanie ar deveni membru al EEA şi EFTA, aceasta ar participa la piața internă, dar nu și în alte domenii de politică europeană comună. Va trebui să aplice legislația UE referitoare la piața internă, însă nu va fi implicată în procesul de luare a deciziilor și ar trebui, de asemenea, să plătească o contribuție financiară la bugetul UE in schimbul accesului la piața internă. Modelul de cooperare UE - Elveția ar însemna încheierea mai multor acorduri bilaterale „sectoriale” între Marea Britanie și UE, doar că acest lucru se va petrece în timp. Ca să înțelegem ce presupune acest lucru, astăzi între Uniunea Europeană și Elveția există 120 de acorduri bilaterale. În plus, această variantă presupune, de asemenea, ca normele privind piața internă să fie implementate de Marea Britanie fără ca ea să participe la procesul de decizie. Modelul unui acord de liber schimb sau al unei uniuni vamale și comerciale UE - Marea Britanie este un alt scenariu de lucru. UE are o astfel de uniune vamală și comercială cu Turcia, dar aceasta nu oferă acces la piața internă.

Marea Britanie va dori, deci, să păstreze relațiile economice strânse cu Uniunea Europeană...
Este, în primul rând, în interesul Marii Britanii să aibă relații economice cu UE de vreme ce Uniunea este principalul partener economic al Marii Britanii: în 2015, 44% din bunurile și serviciile exportate de Marea Britanie au avut ca destinație Uniunea Europeană, în timp ce 53% din importurile Marii Britanii din 2015 au provenit din UE. Tocmai de aceea accesul la piața unică europeană este esențial pentru Marea Britanie. Pe de altă parte, însă, Uniunea Europeană nu poate oferi Marii Britanii acces la privilegiile ce decurg din participarea la piața unică fără a se respecta și obligațiile care revin fiecărui stat membru participant la piața unică. Marea Britanie poate să adere la piața unică doar dacă va garanta respectarea celor patru libertăți, de circulație, a oamenilor, a bunurilor, a serviciilor și a capitalului, iar acest lucru nu este negociabil. Însă, pentru a vorbi despre relațiile post-Brexit, Marea Britanie trebuie mai întâi să înainteze cererea formală de părăsire a Uniunii Europene, după cum prevede Articolul 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană. De aceea, și discuțiile acestea, dacă și cum va contribui Marea Britanie la bugetul UE, trebuie să se refere la ce se va întâmpla cel mai probabil după 2018, adică după ce vor trece cel puțin doi ani de la activarea Articolului 50.

Și până atunci?
Până atunci Marea Britanie va avea aceleași drepturi și obligații ca oricare al stat membru: să contribuie la buget și să beneficieze de pe urma lui. Deci, de abia după transmiterea cererii formale de retragere din UE vor putea începe oficial negocierile. Pe de altă parte, din momentul în care a fost înaintată cererea, ceasul începe să bată fiindcă în doi ani de la momentul înaintării ei, dacă nu există un acord, Marea Britanie iese automat din UE, cu excepția cazului în care, prin votul unanim al statelor membre UE, s-ar decide prelungirea acestui termen. Înțelegem cu toții că astăzi o unanimitate este mereu greu de atins în Consiliu, deci, practic, după doi ani de la activarea Articolului 50, orice stat membru al UE poate genera automat Brexit-ul în cele mai neconvenabile condiții pentru Marea Britanie. Declanșarea acestui celebru articol 50 reduce foarte mult avantajul pe care Marea Britanie l-ar avea în negocieri, tocmai de aceea este de înțeles că, înaintea depunerii cererii oficiale, Guvernul britanic ar vrea să știe în ce direcție ar merge negocierile și ce perspective există. Tocmai din acest motiv este important ca și autoritățile române să aibă din timp o poziție clară de negociere, iar aceasta, în opinia mea, trebuie, în primul rând, să cuprindă solicitarea de garantare a drepturilor cetățenilor români care trăiesc în Marea Britanie. Sunt oameni care au ales să meargă să muncească într-un alt stat membru al UE știind bine ce drepturi și obligații vor avea ca cetățeni europeni în Marea Britaniei și s-au trezit peste noapte, neîntrebați, fără voia lor, lucrători într-o țară care nu mai este membră a Uniunii Europene.

România ce priorităţi strategice are în relaţia cu Marea Britanie?
Așa cum am spus și adineauri, principala prioritate a României trebuie să fie garantarea drepturilor lucrătorilor români din Marea Britanie. Mai departe, România trebuie să păstreze bunele relații cu Londra în materie de securitate, în cadrul NATO, dar și să consolideze relațiile economice cu Marea Britanie. Sunt companii mari cu capital majoritar britanic care au investit în România, au creat locuri de muncă la noi în țară. Trebuie să ne asigurăm că Brexit-ul nu va afecta angajații români care lucrează în companiile britanice din țară.

Premierul Theresa May a promis că va negocia dur cu Bruxelles-ul în dosarul privind libera circulaţie. Dar ce pârghii are Londra, în condiţiile în care, la rândul lor, liderii europeni se arată fermi în a condiţiona accesul britanicilor la piaţa unică de flexibilitatea, nu de rigiditatea acestora în chestiunea migraţiei interne?
Relația dintre Marea Britanie și Uniunea Europeană pe viitor va fi diferită de relația de până acum și, să nu uităm un lucru, Uniunea Europeană a fost foarte generoasă cu Marea Britanie chiar și când aceasta era țară membră, bineînțeles, în limitele tratatelor, a legislației europene.Trebuie să discutăm franc acest aspect, pentru a păstra Marea Britanie în UE până în prezent s-au făcut multe concesii de-a lungul timpului. Acum, prioritatea liderilor celor 27 de state rămase trebuie să fie securizarea proiectului european și reducerea impactului asupra oamenilor din țările lor. De aceea, tocmai în spiritul unei relații bune, Uniunea Europeană este dispusă să negocieze o formă de cooperare agreabilă pentru ambele părți. Dar, repet, ceea ce nu poate fi negociat sunt cele patru libertăți, de circulație, a oamenilor, a bunurilor, a serviciilor și a capitalului. Dacă Marea Britanie dorește să participe în continuare la piața unică europeană, aceste patru libertăți fundamentale ale Uniunii nu pot fi negociate. De vreme ce Marea Britanie va fi în afara Uniunii Europene, încă nu avem cum să știm cum va fi definită această relație, și tocmai pentru că nu știm cum va fi definită legal relația, nu există certitudine nici pentru cetățenii europeni care lucrează în Marea Britanie. De aceea, și vreau să întăresc acest lucru, liderii politici români trebuie să facă din garantarea drepturilor românilor din Marea Britanie o prioritate de negociere a relațiilor post-Brexit.

După valuri succesive de extindere, anul 2016 a produs prima ieşire din Uniune a unui stat membru. În acelaşi timp, 2016 este şi anul unei mari răceli în relaţia UE - Turcia. Politic vorbind, aveţi experienţa unor capitale ca Berlin, Bruxelles; cum evaluaţi capacitatea instituţiilor europene şi a principalelor cancelarii de a gestiona concomitent două şocuri de asemenea anvergură?
Ieșirea încă nu s-a produs. Da, cetățenii britanici au votat pentru ieșirea din Uniunea Europeană, trebuie să plecăm de la premisa că ieșirea se va produce, însă Brexit-ul încă nu s-a produs și se va produce efectiv, cel mai probabil, la doi ani de la activarea Articolului 50.  În ceea ce privește relația cu Turcia, eu am spus de la începutul anului 2016 că acordul UE - Turcia în contextul opririi valului de refugiați era necesar, însă trebuie să știm cu cine discutăm, trebuie să avem în vedere că actualul președinte al Turciei, Recep Tayyip Erdoğan, este un lider autocrat. Din pacate, prin acest acord nu avem nicio pârghie asupra Turciei, Erdoğan poate decide dacă închide sau lasă deschis „robinetul” de refugiați. Totodată, trebuie să înțelegem că, dacă Europa nu va asigura cel mai important aspect pentru Turcia din acel acord, anume liberalizarea regimului de vize, atunci vom avea o înrăutățire a relației dintre UE și Turcia în comparație cu momentul anterior acordului și se pare că exact asta se produce acum. Liderii europeni spun, pe bună dreptate, că există 72 de condiții pe care trebuie să le îndeplinească orice stat care dorește liberalizarea regimului de vize cu Uniunea Europeană. Aici nu se poate face rabat deoarece vorbim inclusiv despre valori fundamentale ale Uniunii, de stat de drept, de respectarea legilor, de aplicarea legilor în aceeași măsură pentru toți, și nu preferențial. Pe de altă parte, așa cum era de așteptat, Turciei îi va fi dificil să implementeze toate criteriile privind respectarea drepturilor omului și celelalte condiții pentru ridicarea obligativității vizelor. Așadar era previzibilă o înrăutățire a relațiilor de vreme ce așteptările Turciei generate de acest acord au fost foarte mari în contextul în care Europa era sub presiune și avea nevoie de acest acord. Ce este important de spus, totodată, este că Uniunea Europeană a respectat condițiile acordului care nu spune nicăieri că se va liberaliza regimul de vize pentru Turcia în schimbul stopării fluxului de refugiați chiar dacă Ankara nu îndeplinește cele 72 de condiții. Un alt aspect important care trebuie spus este că, în multe state europene, sprijinul față de proiectul european, față de continuarea integrării europene, a crescut ca urmare a votului pentru Brexit, deci oamenii văd acum care sunt consecințele negative ale îndepărtării de Uniunea Europeană, instabilitate economică, perspective neclare privind libera circulație a persoanelor, a forței de muncă și a capitalului, deci își văd periclitată bunăstarea pe care aderarea la Uniune le-a asigurat-o. Ei trebuie ascultați și trebuie ca viitorii pași de integrare europeană să fie aceia pe care îi dorește majoritatea cetățenilor din toate statele membre ale Uniunii Europene. Dacă Europa se concentrează pe acele câteva domenii mari în care oamenii își manifestă principalele așteptări și dacă pașii de integrare vor fi exact în acele domenii în care cetățenii europeni spun „da, avem de câștigat de pe urma unei mai profunde integrări”, atunci șocul acestui Brexit este gestionabil și că nu se va produce un efect de domino, dimpotrivă, celelalte 27 de state sunt și mai unite.

În actualele condiţii, modelate de puciul eşuat împotriva preşedintelui Erdogan, care este stadiul curent al implementării acordurilor încheiate de Bruxelles şi Ankara, pe tema stopării fluxului de migranţi din Orientul Mijlociu?
Datorită acordului dintre Turcia și Uniunea Europeană privind stoparea fluxului de refugiați, numărul acestora s-a redus semnificativ față de anul trecut. De aproape 30 de ori mai puțini refugiați au intrat în Uniunea Europeană prin granițele Greciei vara aceasta comparativ cu vara anului trecut. Dacă în iunie 2015, intrau în Europa în fiecare zi circa 1.000 de refugiați prin granițele Greciei, iar în august 2015, sosirile medii ajunseseră la peste 3.500 de persoane în fiecare zi, în vara aceasta, sosirile medii sunt între 60 și 100 de refugiați pe zi. Pe de altă parte, dacă vorbim despre pretențiile Turciei, formulate în ultimele zile pe un ton diplomatic pe cât de dur, pe atât de nejustificat, trebuie spus că, la sfârșitul lunii aprilie, Comisia Europeană a adoptat propunerea legislativă privind liberalizarea regimului de vize pentru cetățenii turci cu condiția ca autoritățile de la Ankara să îndeplinească toate cerințele prevăzute de foaia de parcurs privind liberalizarea vizelor. În momentul de față nu sunt îndeplinite toate, iar adoptarea propunerii Comisiei Europene de către Parlamentul European poate avea loc doar în momentul în care toate cele 72 de criterii prevăzute în această foaie de parcurs sunt îndeplinite pe deplin de către Turcia.

Unde aţi încadra perspectivele relaţiei dintre Turcia şi Uniunea Europeană?
Este esențial atât pentru Uniunea Europeană, cât și pentru SUA și pentru întreaga lume liberă ca relația cu un stat atât de important în cadrul NATO precum Turcia să fie una bună. Turcia deține a doua armată ca mărime din cadrul NATO, are o importanță strategică datorată poziționării geografice, oferă deschidere la Marea Neagră, a fost, de-a lungul timpului, un partener de încredere al Occidentului, deci este important ca relația cu Turcia ale statelor Uniunii Europene și celelalte state NATO să se mențină la standardele bune de până acum și să nu se deterioreze. Este clar, însă, că cele întâmplate în ultimul an, modul în care a fost implementat acordul privind stoparea refugiaților, puciul eșuat, reacția autorităților de la Ankara în frunte cu președintele Erdoğan la adresa puciștilor nu pot trece neobservate de partenerii occidentali ai Turciei. Dacă în urmă cu zece ani, prin 2004 - 2005, toate statele membre ale Uniunii Europene de atunci susțineau aderarea Turciei la Uniunea Europeană, mai puțin Franța, Austria și Angela Merkel, care era atunci liderul opoziției din Germania, în momentul de față există o majoritate covârșitoare împotriva aderării Turciei. Trebuie să ne gândim cum construim o relație bună bazată pe așteptări realiste, doar atunci putem avea o relație bună. Altfel, dacă se creează așteptări nerealiste și de o parte și de alta, relația nu poate decât să meargă pe drumul deteriorării. De aceea eu cred că trebuie să ne gândim la o relație viitoare cu Turcia care să nu se termine neapărat într-o aderare ca membru plin al UE, de vreme ce nu mai există majoritate în rândul statelor membre care să susțină aderarea Turciei și de vreme ce am văzut în ultimele săptămâni, în special, o discrepanță foarte mare între Europa, standardele și valorile europene, și realitatea din Turcia, așa cum este ea exprimată de factorii politici de astăzi de la Ankara.

Sursa: Digi24.ro

joi, 11 august 2016

Comunicat de presă - Siegfried Mureșan: DNA și OLAF să ancheteze construcția drumului către Sarmizegetusa Regia

Deputatul european Siegfried Mureșan (PMP / PPE), vicepreședinte al Comisiei pentru bugete din Parlamentul European, solicită intervenția procurorilor Direcției Naționale Anticorupție (DNA) și a agenților Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) pentru anchetarea modului în care s-a făcut contractarea și recepția Drumului Județean (DJ) 705A care leagă satul Costești, județul Hunedoara, de Cetatea Sarmizegetusa Regia.

Drumul a fost inaugurat acum trei luni în urma unei investiții din fonduri europene de 18,2 milioane de lei. Imediat după finalizarea lucrărilor, presa locală a semnalat mai multe nereguli în construcția drumului, pe ultimii 4 kilometri acesta este prea îngust pentru a permite circulația autoturismelor pe ambele sensuri, nu există parapete de protecție în zonele cu risc de prăbușire, iar locurile de parcare sunt astfel delimitate încât nu pot fi parcate în spațiul alocat nici măcar mașinile de dimensiuni medii. Pe lângă toate acestea, ploile de duminica trecută au surpat drumul în 7 locuri diferite, acesta fiind complet închis astăzi, ceea ce dovedește grave erori de construcție.

„Când disprețul politicienilor întâlnește iresponsablitatea administrativă și incompetența firmelor angajate pe bani publici se ajunge la situația de astăzi a drumului spre Sarmizegetusa Regia: un drum, oricum cu probleme majore de construcție, care a fost inaugurat în urmă cu trei luni și pentru care s-au plătit 18,2 milioane de lei din banii noștri, este măturat de prima ploaie. Așa ceva este de neacceptat și vorbește, în primul rând, despre iresponsabilitatea administrației publice locale care a avizat un asemenea proiect și, apoi, a semnat pentru recepționarea acestei lucrări.

Trebuie să înțelegem că la Consiliul Județean Hunedoara există oameni plătiți din bani publici, fie că vorbim despre cei care asigură conducerea politică, fie că vorbim despre inginerii specialiști, care sunt cu toții responsabili de modul în care sunt administrați banii publici. Odată cu funcția și beneficiile ei vine și responsabilitatea. Or, și în acest caz, ca și în multe altele, acești oameni dovedesc iresponsabilitate și dispreț față de banii pe care noi și ceilalți cetățeni europeni îi plătim ca taxe în fiecare zi pe care o muncim. De aceea cred că toți cei care au semnat procesul-verbal de recepție a drumului spre Sarmizegetusa Regia, din partea autorităților, dar și a constructorului, trebuie să răspundă în fața legii și a cetățenilor pentru această situație.

Cer intervenția de îndată a procurorilor DNA și a agenților OLAF pentru anchetarea modului în care s-a făcut contractarea și recepția acestui drum. La alegeri politicienii se îngrămădesc să ne ceară votul pentru a ocupa funcții publice, este momentul să înțeleagă că acestea sunt, înainte de orice, funcții de responsabilitate publică și că banii noștri pe care îi administrează trebuie cheltuiți cu la fel de mare răspundere ca și când ar fi proprii lor bani”, a declarat deputatul european Siegfried Mureșan. 
______________

Pentru detalii:

Andrei Jujan: +40 766 369 485, Paul Stencoane: +40 769 611 020                     
Sursă foto: Glasul-HD.ro

          

joi, 28 iulie 2016

Opinie Ziare.com - Cum combatem terorismul islamist în Europa

Vedem in ultimele saptamani o Europa care se confrunta cu un val de atacuri teroriste, care par sa aiba un singur scop: sa ne intimideze si sa ne afecteze modul nostru de viata. Au fost atacati oameni care-si sarbatoreau ziua nationala, oameni care calatoreau cu trenul, care se aflau la cumparaturi si oameni care se rugau intr-o biserica. Sunt acte de o atrocitate fara margini, iar motivatiile lor nu sunt de fiecare data religioase, dar majoritatea au in comun ideologia islamista.

Suntem in fata unei crize fara precedent pentru continentul european si pentru lumea occidentala si de aceea cred ca trebuie tratata de oamenii politici cu luciditate si cu solutii pragmatice si eficiente. Nu trebuie sa vedem terorism islamist acolo unde nu este cazul (atacul de la Munchen sau atacul din Japonia), insa nu putem ignora fenomenul terorismului islamist acolo unde el exista. Trebuie sa admitem ca majoritatea atacurilor teroriste din ultimele saptamani au avut la baza islamismul. Masurile cu care trebuie sa combatem acest tip de terorism trebuie sa fie extrem de eficiente deoarece pericolul la care suntem expusi este mai mare ca oricand.

De ce masuri este nevoie pentru combaterea terorismului islamist

In primul rand, este nevoie de punerea la comun la nivel european a informatiilor privind persoanele suspecte de terorism, de trafic de arme, droguri si fiinte umane. Cred ca acest lucru trebuie facut, in primul rand, intre statele membre ale Uniunii Europene in cadrul unei agentii europene. Atata timp cat teroristii se pot misca liber in Europa, iar informatiile cu privire la teroristi nu se misca liber in Europa, nu vom avea sansa sa tinem pasul cu ei si sa prevenim atacurile pe care le planifica. Trebuie sa stim cine si unde sunt persoanele periculoase, cu cine se intalnesc, de unde obtin informatiile, cum comunica si ce planuiesc, daca au comis infractiuni grave, cum ar fi traficul de arme. Pentru a putea preveni noi atacuri pe teritoriul Europei, trebuie sa fim capabili sa identificam din timp persoanele suspecte de legaturi cu retelele teroriste. De aceea, pentru a depista actiunile lor pregatitoare, cum sunt calatoriile in state care gazduiesc lideri teroristi, in luna aprilie am votat in Parlamentul European punerea la comun la nivelul Uniunii Europene (UE) a datelor personale ale pasagerilor companiilor aeriene, inclusiv a datelor privind calatoria si itinerariile, a detaliilor de contact si informatiilor referitoare la plata.

Toate statele europene trebuie sa inteleaga ca, daca vor sa le asigure securitatea cetatenilor lor, trebuie sa renunte la reticenta si indoielile pe care le manifesta unele state in grupurile de lucru ale serviciilor secrete de la nivelul UE. In primul rand, statele mari ale Uniunii Europene trebuie sa schimbe paradigma si sa inteleaga ca au de castigat prin punerea la comun a informatiilor. Poate atacurile din 13 noiembrie din Franta ar fi putut fi prevenite, nu stim sigur, dar cu siguranta atacatorii ar fi fost prinsi in zilele imediat urmatoare daca serviciile belgiene si cele franceze ar fi comunicat intre ele, nu cu 5 luni mai tarziu, perioada in care teroristii au avut timp sa planifice atacurile de la Bruxelles. Trebuie sa avem incredere unii in ceilalti si sa intelegem ca inamicul este in exterior si ca doar impreuna putem sa luptam eficient impotriva lui.

In al doilea rand, este nevoie de o pregatire si echipare corespunzatoare a fortelor de ordine pentru atacurile teroriste. Patrulele de politie care asigura ordinea publica de zi cu zi trebuie sa fie mai bine antrenate si echipate corespunzator pentru a putea face fata cazurilor de terorism. In situatii critice, o mai buna coordonare a fortelor de ordine este esentiala pentru a preveni sau a reduce din efectele dramatice ale unui astfel de atac. Am observat in urma atacului terorist de la Munchen ca fortele de ordine bavareze si cele austriece au cooperat bine si politistii austrieci au ajutat. De asemenea, am vazut in ultimele saptamani atacuri care au avut loc in orase europene mari, dar si in comunitati mai mici sau in mijloace de transport regionale. Chiar si o patrula de doi politisti dintr-un mic oras trebuie sa poata reactiona corespunzator in fata amenintarilor teroriste. Desigur, astfel de pregatiri inseamna fonduri in plus la bugetele fortele de ordine, dar siguranta oamenilor trebuie sa fie pe primul loc.

In al treilea rand, populatia trebuie sa fie instruita si bine informata pentru a reactiona cat mai bine in situatii critice. Cetatenii europeni trebuie sa cunoasca metodele prin care se pot apara in situatii in care viata le este pusa in pericol. Asta nu inseamna ca trebuie sa ne lasam cuprinsi de o frica generala, sa ne schimbam modul de viata sau sa ne obisnuim cu sentimentul de pericol, dar trebuie sa stim cum sa reactionam pentru a ne proteja in astfel de situatii pana la interventia fortelor de ordine si de salvare. La fel de important este sa invatam ca trebuie sa ne bazam doar pe informatii oficiale furnizate de autoritati in momentele de criza deoarece folosirea informatiilor din surse neoficiale in astfel de momente ne poate expune la pericole si poate ingreuna actiunile echipelor de interventie. Este esential, totodata, ca autoritatile sa comunice in timp real care sunt zonele amenintate pentru a sti sa ne ferim, dar receptivitatea oamenilor este redusa in momentele de panica sau retelele de comunicatii nu functioneze intotdeauna corespunzator in astfel de situatii, de aceea o buna cunoastere a metodelor de protejare in situatii de criza este importanta si utila fiecarui cetatean in parte.

Un alt element esential in combaterea terorismului islamist este securizarea frontierelor Uniunii Europene. Nu trebuie sa mai intre nimeni niciodata in Europa despre care nu stim de unde vine, unde merge, ce statut are si daca indeplineste sau nu conditiile de intrare in Europa. Sustin pozitia adoptata de Partidul Popular European la congresul de la Madrid din octombrie 2015, potrivit careia cererile de azil sa nu mai poata fi facute in interiorul Uniunii Europene, ci doar in exterior in tarile de origine ale refugiatilor sau cel mult o frontiera externa a Uniunii Europene, iar cei care au depus cereri sa astepte raspunsul in afara Uniunii Europene si nu in interior. Refugiatii si imigrantii care au intrat ilegal in Europa in ultimii ani trebuie triati mult mai rapid si intorsi cat mai repede posibil in tarile lor de origine. Orice persoana aflata pe continentul european despre care nu se stie cu certitudine ca, in trecut, nu a avut nicio legatura cu miscari islamiste reprezinta un risc pentru siguranta noastra si nu trebuie primita in nicio tara din Uniunea Europeana.

Nu in ultimul rand, trebuie sporite actiunile de prevenire a radicalizarii persoanelor. Este nevoie de monitorizarea atenta a situatiei din penitenciare si din centrele de reeducare deoarece multi teroristi provin din randul tinerilor delincventi care au fost radicalizati in astfel de unitati. La fel de importanta in privinta prevenirii radicalizarii este monitorizarea persoanelor suspecte care frecventeaza site-urile islamiste, precum si identificarea si monitorizarea moscheelor in care se predica radicalismul si se incita la violenta.

Sursa: Ziare.com

marți, 26 iulie 2016

Comunicat de presă - Eurodeputatul Siegfried Mureșan cere ministrului Educației includerea economiei printre probele la alegere de la examenul de bacalaureat din cadrul tuturor profilurilor filierelor teoretice și tehnologice

Deputatul european Siegfried Mureșan, vicepreședinte al Comisiei pentru bugete a Parlamentului European, i-a solicitat ieri, 25 iulie a.c., ministrului Educației Naționale și Cercetării Științifice, Mircea Dumitru, înscrierea la examenul de bacalaureat a disciplinei economie în cadrul probei scrise la alegere la profilul real din cadrul filierei teoretice, precum și la profilurile tehnic, respectiv resurse naturale și protecția mediului din cadrul filierei tehnologice.

„La baza acestei solicitări stau numeroasele studii care plasează România pe ultimul loc între statele membre ale Uniunii Europene și sub media globală în privința educației financiare. Spre exemplu, conform studiului din 2015 privind alfabetizarea financiară, realizat de agenția Standard & Poor’s, doar 22% dintre cetățenii României au o alfabetizare financiară și dețin cunoștințe de bază despre finanțe personale, existând o corelație directă între bunăstarea populației și nivelul educației financiare. În România, tinerii primesc cea mai mare parte a educației financiare de la părinți, însă, conform acelorași studii invocate anterior, părinții înșiși nu au un nivel suficient de educație financiară, acest lucru perpetuându-se de la o generație la alta. Este nevoie ca acest cerc vicios să fie rupt, prin creșterea educației financiare în cadrul educației formale. În opinia mea, modalitatea cea mai bună ca tinerii să învețe această materie este includerea ei între probele la alegere de la examenul de bacalaureat din cadrul tuturor profilurilor filierelor teoretice și tehnologice”, a spus deputatul european Siegfried Mureșan în scrisoarea transmisă ministrului Educației Naționale și Cercetării Științifice.

„Pe de altă parte, într-o perioadă în care șomajul în rândul tinerilor se situează în continuare la un nivel ridicat în România (21.8% în primul trimestru din 2016), consider că educația formală trebuie să contribuie la îmbunătățirea cunoștințelor și abilităților antreprenoriale ale tinerilor pentru ca aceștia să își poată lansa o afacere care să genereze locuri de muncă pentru ei înșiși, dar și pentru alte persoane din comunitate, finalitatea fiind reducerea nivelului șomajului în rândul tinerilor”, se mai arată în scrisoarea semnată de eurodeputatul Siegfried Mureșan.


Bruxelles, 25 iulie 2016


Domnului Mircea DUMITRU
Ministru
Ministerul Educației Naționale şi Cercetării Științifice


Stimate domnule ministru,

Vă solicit prin această scrisoare înscrierea la examenul de bacalaureat a disciplinei economie în cadrul probei scrise la alegere la profilul real din cadrul filierei teoretice, precum și la profilurile tehnic, respectiv resurse naturale și protecția mediului din cadrul filierei tehnologice.
La baza acestei solicitări stau numeroasele studii care plasează România pe ultimul loc între statele membre ale Uniunii Europene și sub media globală în privința educației financiare. Spre exemplu, conform studiului din 2015 privind alfabetizarea financiară, realizat de agenția Standard & Poor’s, doar 22% dintre cetățenii României au o alfabetizare financiară și dețin cunoștințe de bază despre finanțe personale, existând o corelație directă între bunăstarea populației și nivelul educației financiare.
În România, tinerii primesc cea mai mare parte a educației financiare de la părinți, însă, conform acelorași studii invocate anterior, părinții înșiși nu au un nivel suficient de educație financiară, acest lucru perpetuându-se de la o generație la alta.
Este nevoie ca acest cerc vicios să fie rupt, prin creșterea educației financiare în cadrul educației formale. În opinia mea, modalitatea cea mai bună ca tinerii să învețe această materie este includerea ei între probele la alegere de la examenul de bacalaureat din cadrul tuturor profilurilor filierelor teoretice și tehnologice.
O bună educație financiară va permite, pe de o parte, cunoașterea unor noțiuni de bază care țin în primul rând de buna gestionare a finanțelor proprii, precum inflație, dobândă bancară etc. Este de la sine înțeles faptul că în procesul de învățare a noțiunilor economice, trebuie să prevaleze caracterul practic al acestora în raport cu cel teoretic.
Pe de altă parte, într-o perioadă în care șomajul în rândul tinerilor se situează în continuare la un nivel ridicat în România (21.8% în primul trimestru din 2016), consider că educația formală trebuie să contribuie la îmbunătățirea cunoștințelor și abilităților antreprenoriale ale tinerilor pentru ca aceștia să își poată lansa o afacere care să genereze locuri de muncă pentru ei înșiși, dar și pentru alte persoane din comunitate, finalitatea fiind reducerea nivelului șomajului în rândul tinerilor.
De aceea, vă solicit să luați în considerare cele de mai sus și să propuneți modificarea listei disciplinelor la care se susține examenul de bacalaureat prin includerea disciplinei economie în cadrul probei scrise la alegere pentru profilurile menționate anterior.

Cu stimă,

Siegfried MUREŞAN
Deputat în Parlamentul European




 


_______________________________________
Pentru detalii
Echipa de comunicare a deputatului european Siegfried Mureșan
Paul Stencoane: +40 769 611 020;
Andrei Jujan: +40 766 369 485.

luni, 25 iulie 2016

INTERVIU HotNews.ro - Ce știm sigur despre atacatorul din München și ce scrie presa germană. Siegfried Mureșan: Să nu devenim victime ale celor care folosesc această situație pentru confirmarea propriilor teorii

„Este important sa nu devenim victime ale celor care folosesc aceasta situatie pentru confirmarea propriilor teorii. Trebuie ascultate autoritatile si asteptat rezultatul anchetei inainte de tragerea oricarei concluzii”, afirma intr-un interviu pentru HotNews.ro europarlamentarul Siegfried Muresan, care a lucrat cativa ani in Bundestag si este conectat la spatiul german. Acesta spune ca tot ce stim pana acum din detaliile comunicate de politie presei germane este ca atacatorul a avut drept model atacul de la la 11 martie 2009 din orasul german Winnenden, cand un tanar german de 17 ani a ucis 15 persoane (in principal copii) inainte de a se sinucide.  Potrivit acestuia, politia porneste de la premisa ca atacatorul a studiat si atacurile comise de norvegianul Breivik in iulie 2011.

Rep: Care este evaluarea presei germane la acest moment in legatura cu atacul de la Munchen dupa ce autoritatile au anuntat ca este  vorba de un singur atacator?
Siegfried Muresan: Este esential sa ne bazam doar pe informatii oficiale furnizate de politie. Ziua de ieri a fost un bun exemplu cu privire la riscul folosirii informatiilor din surse neoficiale; a existat panica cu privire la un al doilea atac in centrul orasului München, pe baza unei informatii false. Asemenea informatii ingreuneaza munca politistilor si ii distrag de la ancheta propriu-zisa. Asadar, ce stim pana acum: stim ca a fost un singur atacator, de 18 ani, ca nu a fost motivat religios si nu are nicio legatura cu statul islamic, ca s-a aflat sub tratament psihiatric pentru depresie, ca a folosit o arma achizitionata ilegal pentru care nu a avut permis; ca a avut drept model atacul de la 11 martie 2009 din orasul german Winnenden cand un tanar german de 17 ani a ucis 15 persoane (in principal copii) inainte de a se sinucide. Politia porneste de la premisa ca atacatorul a studiat si atacurile comise de norvegianul Breivik in iulie 2011.

Rep: Marea intrebare este cum a fost posibil sa intre in posesia armei. Politia a anuntat ca avea asupra lui 300 de gloante. Cum ar fi putut sa intre in posesia lor intr-o tara cu reputatia de a fi mai riguroasa decat altele?
SM: Nu exista pana la acest moment informatii cu privire la modul cum a intrat ilegal in posesia unei arme pentru care nu detinea permis. Cazul ne arata cat de e important ca accesul la arme sa fie bine reglementat si, mai ales cat e de important ca persoanele care se afla sub tratament psihiatric sa nu poata avea acces la arme. Dupa atacul similar in 2009 s-au facut modificari la legislatia privind portul de arme in Germania: s-a intarit dreptul autoritatilor de a-i controla pe cei care detin arme, precum si obligativitatea posesorilor de a stoca sigur armele, in principal pentru a face imposibil accesul minorilor si al persoanelor neautorizate. In functie de rezultatele anchetei de acum, nu exclud noi modificari la legislatia privind detinerea de arme in Germania

Rep: Un martor ocular difuzat vineri noapte de CNN a sustinut ca atacatorul a strigat Allahu Akbar inainte de a trage in civili. Acest amanunt, alaturi de faptul ca era un tanar german de origine iraniana, nu ne poate indica un posibil atac inspirat din actele teroriste din Bruxelles sau Paris?
SM: Politia a exclus categoric un motiv religios precum si orice legatura cu Statul Islamic. Asta stim la acest moement. Restul e speculatie. Asa-zisi martori au indus ieri de mai multe ori autoritatile in eroare. Este esential sa lasam politia sa isi faca treaba, sa aflam cine a fost atacatorul si care au fost motivele lui. In plus, este esential sa ascultam sfaturile politiei in caz de atac terorist: sa furnizam orice informatie direct politiei si doar politiei; sa nu raspandim informatii neconfirmate pe retelele de socializare si sa ascultam sfatul autoritatilor. Politia trebuie sa gaseasca modalitati mai rapide de a comunica direct cu oamenii in asemenea cazuri, tocmai pentru a sti ce avem de facut si cum ne putem proteja. Este important sa nu devenim victime ale celor care folosesc aceasta situatie pentru confirmarea propriilor teorii. Trebuie ascultate autoritatile si asteptat rezultatul anchetei inainte de tragerea oricarei concluzii.

Rep: Pe de alta parte, am vazut dupa atacurile de la Koln tentatia autoritatilor si a presei germane de a exagera comportamentul politic corect. De ce n-ar proceda si acum la fel tocmai pentru a nu inflama opinia publica?
SM: La Köln politia pierduse controlul situatiei - acest lucru este stiut. Au fost sute de oameni implicati in agresiuni; evaluarea lor si a situatiei a durat. Acum a fost un singur atacator iar politia a asteptat pana dupa perchezitionarea casei acestuia pentru a oferi primele analize pe baza informatiilor certe. Cred ca politia a procedat corect acum. Este o certitudine faptul ca acest atacator, in varsta de 18 ani, l-a idolatrizat pe atacatorul in varsta de 17 ani care a ucis 15 persoane in orasul german Winnenden, cu precadere copii si tineri, la fel ca acum.

Rep: Cum evaluaza presa germana comportamentul politiei din Munchen?
SM: Politia s-a dovedit in ultimele ore a fi principala sursa de informatie credibila iar informatiile venite din partea politiei sunt principala sursa pentru mijloacele de informare in masa. De altfel, Bavaria a fost pana acum unul din cele mai sigure landuri germane iar activitatea organelor de politie si a trupelor speciale a permis mereu protejarea oamenilor. Ieri, mobilizarea trupelor de ordine din toata regiunea si chiar de peste granita, din Austria, a fost mare si nu exista pana la acest moment niciun indiciu privind erori ale fortelor de ordine.

Sursa: HotNews.ro

vineri, 22 iulie 2016

Consecintele Brexit: Cine va prelua presedintia Consiliului UE in locul Marii Britanii?


Marea Britanie a anuntat oficial, miercuri, ca renunta la presedintia rotativa a Consiliului Uniunii Europene (UE) pe care trebuia sa o preia in al doilea semestru al anului 2017, ca urmare a rezultatului referendumului din Marea Britanie prin care s-a votat iesirea din UE.

Aceasta decizie produce schimbari importante la nivel european si va afecta inclusiv modul in care vor fi negociate prioritatile Uniunii Europene in viitorul apropiat.

Ce rol are tara care detine presedintia UE


Decizia, fireasca, de altfel, a Guvernului britanic de a renunta la presedintia Consiliului UE are mai multe implicatii la nivelul UE, deoarece statul care detine aceasta responsabilitate are un rol determinant in setarea prioritatilor pe termen scurt si mediu ale Uniunii.


Fiecare tara isi stabileste un set de prioritati de mandat si contribuie la setarea prioritatilor pe termen mediu ale Consiliului UE, intr-o troica formata cu inca doua state care vor detine presedintia Consiliului UE pe o perioada totala de 18 luni.


Totodata, statul care detine presedintia este cel care reprezinta Consiliului UE in negocierile pe proiectele legislative cu Parlamentul European si cu Comisia Europeana. La fel, este statul care propune solutiile de compromis pe aceste proiecte legislative, pentru ca institutiile europene implicate sa poata cadea de acord asupra votului.

Tot statul care detine presedintia Consiliului UE poate grabi sau poate bloca adoptarea unor acte legislative prin simpla includere sau neincludere a proiectului pe agenda de discutii.

Tara care detine presedintia isi poate seta prioritati care au impact pentru regiunea din care provine - cum ar fi pentru Romania, spre exemplu, vecinatatea estica sau securitatea Marii Negre - sau prioritati ce vizeaza domenii in care statul in cauza are expertiza si poate aduce valoare adaugata.

Desigur, toate aceste prioritati de mandat depind si de agenda Uniunii Europene. Daca, spre exemplu, un stat membru stie ca ii revine presedintia Uniunii intr-un semestru in care se negociaza bugetul multianual al UE, este evident ca prioritatile setate vor fi in legatura cu negocierile pe buget.

Astfel, fiecare stat isi angajeaza si isi pregateste personalul in acord cu acele prioritati si cu agenda de lucru, pentru a putea organiza in cele mai bune conditii cele peste 1.000 de reuniuni formale si informale ale institutiilor europene si pentru a contribui la toate proiectele legislative care se discuta pe parcursul celor 6 luni de presedintie.

In total, circa 1.500 de persoane sunt delegate sau angajate de statul care detine presedintia Consiliului UE strict pentru a asigura indeplinirea acestei functii. Cheltuielile fiecarui stat pentru exercitarea semestrului prezidential variaza intre 50 si 100 de milioane de euro.

De aceea, situatia generata acum prin anuntul Guvernului britanic ca renunta la presedintia Consiliului UE este una complicata, mai ales ca vine cu mai putin de un an inainte de inceputul efectiv al presedintiei. Complicat este, totodata, si pentru celelalte institutii europene, iar aici va pot da un exemplu personal.

Anul viitor voi fi raportor din partea Parlamentului European pe Bugetul Uniunii Europene din anul 2018. Eu voi negocia acest buget din partea Parlamentului cu o delegatie a Consiliului UE care va fi condusa de statul ce va detine presedintia.

Pana acum stiam ca trebuie sa negociez cu o delegatie condusa de Marea Britanie in a doua parte a anului 2017. Ma asteptam sa fie o negociere dura, deoarece britanicii ar fi cerut reduceri bugetare, dar, la fel de bine, stiam exact cu cine negociez si eram deja pregatit. Acum, insa, trebuie sa astept desemnarea viitorului stat care va prelua presedintia si sa reiau discutiile cu personalul desemnat al acelui stat.

3 scenarii posibile

Statele membre preiau presedintia rotativa a Consiliului Uniunii Europene dupa un calendar stabilit pana in 2020. Tinand cont de acest calendar, putem discuta despre 3 scenarii cu privire la desemnarea tarii care sa preia presedintia Consiliului UE in iulie 2017 in locul Marii Britanii.

Prima varianta este ca Malta, care va detine presedintia in prima jumatate a anului viitor si care formeaza troica "ianuarie 2016 - iunie 2017" impreuna cu Olanda si Slovacia, sa fie desemnata sa continue mandatul si in a doua jumatate a anului 2017.

Este, insa, un scenariu destul de greu de aplicat. Malta este un stat mic, de doar 450.000 de locuitori, cu un aparat administrativ si diplomatic redus, fara o vasta experienta in UE - se afla la prima presedintie rotativa - si nu-i va fi usor sa exercite acest mandat pe durata a doua semestre consecutive.

Pe de alta parte, din interactiunile pe care le-am avut aici, la Bruxelles, cu diplomatii maltezi, pot spune ca se pregatesc bine, lucreaza intens la preluarea in bune conditii a mandatului de la Slovacia in ianuarie 2017, asa ca nu trebuie sa excludem din start aceasta varianta.

Al doilea scenariu este sa devansam calendarul si fiecare stat membru programat pana in 2020 sa preia presedintia cu 6 luni mai devreme. Astfel, in iulie 2017, Estonia ar fi tara careia i-ar reveni presedintia Consiliului Uniunii Europene.

Acest scenariu pare cel mai la indemana la prima vedere, pentru ca se respecta in continuare tratatele UE care prevad presedintii rotative neconsecutive de cate 6 luni. Dar, asa cum explicam si mai devreme, va fi foarte complicat pentru statul in cauza. Estonia, la fel ca Malta, este un stat mic, cu o diplomatie redusa.

O devansare cu 6 luni ar insemna ca Estoniei i se reduce cu 50% timpul ramas pentru pregatirea presedintiei, deci ar presupune mai putin timp pentru instruirea personalului, pentru ajustarea prioritatilor mandatului in functie de agenda Uniunii Europene din acel semestru si pentru coordonarea cu celelalte state din troica.

Al treilea scenariu cu care putem lucra este ca presedintia sa fie preluata de un stat mare, cu experienta europeana si cu un aparat diplomatic si administrativ bogat, caruia sa-i fie mai usor sa pregateasca din mers semestrul prezidential. De preferat ar fi un stat care urmeaza sa preia presedintia in viitorul apropiat. Prima pe lista ar fi Germania, care a avut ultima data presedintia Consiliului UE in 2007.

Doar ca, in septembrie 2017, in Germania vor avea loc alegeri parlamentare. Astfel, ne putem astepta ca cei mai multi membri ai Guvernului sa fie in campanie electorala si sa nu se poata concentra pe responsabilitatile care decurg din mandatul de presedinte al Consiliului EU.

De altfel, exista si un precedent in acest sens, la mandatul trecut de presedinte al Consiliului UE, din 2007, Germania a solicitat reprogramarea presedintiei sale programata initial pentru a doua jumatate a anului 2006 tocmai pentru ca in acel an erau planificate alegeri generale. Deci, cel mai probabil, si de data aceasta ar refuza un mandat in perioada in care in tara au loc alegeri.

Urmatorul mare stat de pe lista ar fi Franta, insa si acolo alegerile prezidentiale sunt programate in mai 2017, cu mai putin de doua luni inainte de inceperea presedintiei Consiliului UE.

Ultimele sondaje il arata pe presedintele in functie, Francois Hollande, cu un scor electoral redus si, deci, sunt sanse mari sa nu castige un nou mandat, iar culoarea politica a viitorului guvern sa fie alta decat a guvernului care ar trebui sa pregateasca presedintia Consiliului UE. Asadar, nici Franta nu este un candidat sigur pentru acest scenariu.

Pe lista ar urma Spania, dar si acolo guvernul este in plina formare dupa alegerile anticipate de luna trecuta. Va fi, probabil, o coalitie care va sustine un guvern de centru-dreapta. Spania nu are, insa, in istoria recenta, experienta unei guvernari in coalitie.

Ultimele doua guverne au fost monocoloare, fie ca vorbim de guvernul de centru-stanga al lui Jose Luis Rodriguez Zapatero, fie ca vorbim de guvernul de centru-dreapta al lui Mariano Rajoy. Asa ca administratia de la Madrid s-ar putea sa fie prea ocupata cu negocierile de guvernare interna pentru a-si asuma voluntar si presedintia Consiliului UE.

Cum va fi afectata Romania si ce trebuie sa facem

Fiecare scenariu dintre cele de mai sus va afecta intr-un fel sau altul si tara noastra.

Scenariile 1 si 3 vor aduce doar o schimbare a tarii cu care Romania va trebui sa negocieze deciziile ce vor fi luate la nivel european in a doua jumatate a anului viitor.

In schimb, in al doilea scenariu, devansarea intregului calendar, Romania va trebui sa preia presedintia Consiliului UE cu 6 luni mai devreme, adica in ianuarie 2019, in loc de iulie 2019, ceea ce va scurta perioada de pregatire cu jumatate de an si va determina o ajustare a prioritatilor de mandat ale tarii noastre.

Orice modificare a calendarului se face cu votul in unanimitate al Consiliului UE, deci implicit, si cu acordul Romaniei. De aceea, este important ca diplomatii si politicienii romani care vor purta aceste negocieri sa calculeze bine care scenariu este mai bun.

Dupa ce se va lua decizia unanima, Romania trebuie sa fie inca din prima zi in contact cu reprezentantii noului stat care va prelua presedintia pentru a se asigura ca prioritatile si obiectivele tarii noastre vor fi bine reprezentate in al doilea semestru al anului 2017.

Daca va fi ales al doilea scenariu, adica devansarea calendarului, atunci Romania va primi presedintia peste 2 ani si jumatate. Nu inseamna ca vom intra in criza de timp cu pregatirea mandatului, dar este clar ca nu vom mai avea timp de pierdut.

Imediat dupa alegerile parlamentare din toamna, viitorul guvern al Romaniei va trebui sa-si seteze ca prioritate finalizarea tuturor acestor pregatiri astfel incat sa putem dovedi Uniunii Europene ca avem capacitatea administrativa sa incheiem un mandat de succes la presedintia Consiliului UE.

Traim deja primele consecinte de ordin administrativ ale votului pentru Brexit pe care l-au dat cetatenii britanici acum o luna. Oricare scenariu de mai sus inseamna mobilizare de resurse suplimentare.

Daca tinem cont de prevederile tratatelor si de faptul ca orice modificare de calendar se decide in unanimitate, anticipez ca devansarea calendarului va fi solutia de compromis agreata.

Este important, insa, ca decizia sa fie luata cat mai repede si sa reducem cat mai mult cu putinta din repercusiunile pe care iesirea Marii Britanii din UE le are asupra noastra, a tuturor.