Concluziile vizitei mele oficiale în Spania - Cum a reușit Guvernul spaniol să scoată țara din criză

Postat la ora 19:16, vineri, 19 iunie 2015
Zilele acestea am fost la Madrid împreună cu o delegație a Comisiei pentru afaceri economice și monetare a Parlamentului European. De miercuri și până astăzi, am avut întâlniri cu factori de decizie din Guvernul și Parlamentul Spaniei, dar și cu guvernatorul Băncii Centrale a Spaniei și cu reprezentanți ai sistemului bancar și ai asigurărilor și pensiilor. Vă prezint mai jos câteva concluzii asupra situației economice din Spania:


Chiar după preluarea guvernării în 2012 de către Partidul Popular (formațiune de centru-dreapta), în Spania a început o reformă majoră a pieței muncii și o liberalizarea a acesteia.
Consecința economică a fost că, în procesul de ieșire din criză, crearea locurilor de muncă a început mult mai devreme. De regulă, dacă o țară se află într-o situație de criză economică, trebuie realizate reforme structurale, inclusiv consolidare fiscală, după care economia redevine competitivă, iar investitorii câștigă încredere și încep să investească. Apoi, apare creșterea economică, iar, la sfârșitul acestui proces, apar și locurile de muncă. Prin urmare, oamenii beneficiază doar la sfârșit de măsurile bune luate în vederea depășirii crizei.

În cazul Spaniei, fiindcă reformarea și liberalizarea pieței muncii s-au făcut din timp, în paralel cu întoarcerea la creștere economică, a început și procesul de creare de locuri de muncă devreme în cadrul procesului de redresare a economiei. Astfel, la trei ani și jumătate de la preluarea guvernării de către Partidul Popular, șomajul scade, iar creșterea economică prognozată este de peste 3%.

Remarcabil este faptul că există excedent în balanța externă. Există o creștere a exporturilor care atestă creșterea competitivității economiei spaniole. De altfel, sunt o serie de indicatori care arată că acum creșterea economică este sănătoasă, sustenabilă și este bazată pe o creștere a competitivității și nu pe cheltuirea de fonduri multe suplimentare pe structurile economice ineficiente ale trecutului.

Anul acesta în luna mai au fost alegeri regionale, iar Partidul Popular a câștigat aceste alegeri. Însă celelalte partide - partidele antisistem, extremiste, antieuropene, comuniste, împreună cu socialiștii, cu ecologiștii - au făcut coaliții împotriva câștigătorului alegerilor pentru a prelua puterea. Singura rațiune a acestor partide în formarea coalițiilor a fost slăbirea Partidului Popular, partid care a scos țara din criză. Oamenii vor vedea că aceste partide nu au un program și că nu le leagă nimic altceva în afară de dorința de a scoate de la guvernare partidul care a scos țara din criză. Acest lucru, alături de nerealizările acestor formațiuni, vor fi sancționate de oameni la alegerile parlamentare din toamna aceasta.

Sistemul bancar este evident stabilizat, deși Spania a trecut printr-o criză importantă a sistemului bancar. Băncile spaniole mari nu au fost afectate, dar totuși, datorită ponderii semnificative a băncilor de economii din sistemul bancar spaniol, a fost o criză sistemică. Băncile au fost recapitalizate cu bani publici spanioli și europeni. În momentul de față, băncile sunt solvabile, calitatea activelor este bună și activele sunt evaluate corect.

Economia Spaniei a beneficiat de deprecierea euro în ultimele luni, de reducerea prețurilor petrolului, dar acești factori pozitivi au existat pentru toate economiile din zona euro. Faptul că țări precum Franța, Italia n-au reușit să profite de pe urma lor arată că, deși au fost și factori pozitivi în deprecierea euro și reducerea prețului petrolului, aceștia nu au fost determinanți. Investitorii fac diferența între țări care au implementat reforme și au redobândit competitivitate, inclusiv Spania, și țări care nu au făcut acest lucru.

Incertitudinile legate de Grecia nu cred că vor afecta în mod semnificativ Spania. Investitorii înțeleg că Spania este o țară în care sistemul bancar este stabil și economia, competitivă. Prin urmare, nu este un risc major de contagiune, cu atât mai puțin cu cât schimburile comerciale între Spania și Grecia sunt limitate. Mai mult, mecanismele pe care le avem acum la nivel european - precum Mecanismul European de Stabilitate - și tot ce s-a făcut în materie de integrare economică europeană în ultimii ani, permit gestionarea situației dacă se întâmplă lucruri nefericite cu Grecia.

Așadar, dezechilibrele au fost reduse semnificativ de-a lungul ultimilor ani. Toți indicatorii macroeconomici stau mai bine acum. Totuși, principalul dezechilibru rămâne nivelul mare al șomajului, pe care Guvernul este foarte preocupat să-l reducă. Șansele de reducere a șomajului sunt crearea unei economii competitive astfel încât sectorul privat să creeze locuri de muncă. 90% din locurile de muncă în Spania sunt create de sectorul privat și acest lucru este corect. Deficitul bugetar a scăzut în fiecare an de la nivelul record la care se afla în anul 2011.

Uniunea bancară a ajutat la reducerea dobânzilor la creditare pentru întreprinderile din Spania față de alte țări membre UE, precum și la o mai bună finanțare a IMM-urilor. Există o preocupare mare la nivelul factorilor de decizie privind facilitarea creșterilor IMM-urilor. Spania are multe astfel de întreprinderi, de aceea e important ca acestea să poată crește, să poată avea acces la piețe, inclusiv la piețele internaționale. De altfel, Guvernul a identificat 180 de legi care sunt o piedică pentru dezvoltarea activității economice și intenționează fie să le amendeze, fie să le elimine cu totul.

Autoritățile spaniole sunt de părere că este nevoie de o mai mare consolidare a Uniunii Economice și Monetare, o reformă a sistemului care să asigure o guvernanță economică eficientă. Recenta criză a demonstrat necesitatea unei mai bune coordonări la nivel european în ceea ce privește modul de a conduce economiile noastre. Sunt de părere că Banca Centrală Europeană (BCE) și măsurile de politică monetară ale BCE nu pot substitui măsurile de consolidare fiscală și reformele structurale ce trebuie realizate de statele membre. Cu alte cuvinte, BCE are nevoie de un partener la nivel european care să asigure implementarea acestor măsuri de politică economică și fiscală deopotrivă. De aceea, părerea mea este că avem nevoie de un ministru de Finanțe la nivel european, însă această construcție instituțională are logică doar în măsura în care există noi pași de integrare fiscală.