INTERVIU Românialiberă.ro - Siegfried Mureşan: Tsipras și Renzi să nu lase Moldova în zona gri, așa cum își dorește Rusia

Postat la ora 16:24, miercuri, 21 octombrie 2015

Agresivitatea Rusiei, evoluţia vecinătăţii estice a UE, situaţia economică şi politică a Greciei, migraţia generată de conflictele din Orientul Mijlociu şi Africa sunt, în Uniunea Europeană, dosarele cele mai fierbinţi ale momentului. Atât de fierbinţi şi cu implicaţii atât de largi pe termen lung, încât divergenţele şi-au făcut loc nu numai între unele state partenere, ci şi între partide şi lideri politici membri ai unei aceleiaşi familii.

Este şi cazul Partidului Popular European, după cum recunoaşte europarlamentarul Siegfried Mureşan, purtătorul de cuvânt al formaţiunii. Dar, spune Mureşan, la congresul de la Madrid, care se derulează astăzi şi mâine, liderii PPE vor veni cu soluţii şi luări de poziţii care vor atenua divergenţele. Chiar şi în ceea ce priveşte raporturile Uniunii Europene cu Rusia, ori calea de urmat în dosarul migraţiei. Între timp, Republica Moldova, deşi a semnat acordul de asociere, rămâne decuplată de UE prin faptul că două ţări din cele 28 de state membre nu au ratificat nici acum documentul semnat anul trecut.

Congresul PPE debutează astăzi la Madrid. Care sunt principalele mize?
S.M.: Este un congres statutar, din trei în trei ani trebuie realeasă conducerea familiei noastre politice. Ultima oară acest lucru s-a consumat la Bucureşti. Evident, dincolo de reconfigurarea structurilor de conducere, prioritatea noastră este să oferim răspunsuri la problemele pe care oamenii le au, iar acele probleme sunt, în continuare, situaţia economică, locurile de muncă, tot mai mult şi situaţia refugiaţilor, precum şi securitatea şi apărarea statelor membre UE, în special în faţa pericolului pus de Federaţia Rusă.

De la ultimul congres al PPE, unele evoluții de pe continent au dus în direcții care fac azi să se vorbească fără echivoc despre o degradare periculoasă a coeziunii europene. Și să le luăm pe rând: dosarul Grecia...
S.M.: Nu trebuie să uităm un lucru: de-a lungul întregii crize financiare şi economice din Uniunea Europeană şi din zona euro, fiecare stat a fost ajutat de ceilalţi. Solidaritatea a funcţionat pentru Portugalia, Grecia, Irlanda, Cipru, Spania – în ceea ce priveşte sistemul ei bancar. Toate aceste state au fost ajutate financiar de către celelalte ţări europene atunci când s-au aflat în dificultate. Dar, bineînţeles, ţările care ajung în asemenea situaţii trebuie să îşi ia angajamentul unor măsuri care să le îmbunătăţească situaţia financiară pe termen lung şi trebuie să ne asigurăm că, pe termen scurt, nu vor intra în criză. Europa ajută, dar este nevoie de reformă economică, de consolidare fiscală. Tipul de coeziune pe care îl vreau în Uniunea Europeană este o coeziune care ţinteşte spre nivelul cel mai ridicat de productivitate, de competitivitate, acea coeziune în care economiile slabe ţintesc să se apropie de economiile puternice, iar nu în care economiile puternice să coboare ştacheta competitivităţii.

A depăşit Grecia pericolul în care era la începutul anului?
S.M.: La sfârşitul lui 2014, Grecia avea prognozată o creştere economică de 2,5%, un excedent bugetar primar, însă toţi aceşti indicatori macroeconomici care se aflau pe un trend pozitiv s-au schimbat radical când Alexis Tsipras a generat alegeri anticipate şi, practic, a generat instabilitate politică. De-a lungul acestui an, situaţia economică a Greciei s-a înrăutăţit, ajungând la o recesiune prognozată de 2,5%, iar costul salvării ţării a crescut. Din păcate, acest cost va trebui suportat de populaţia Greciei. În schimb, Uniunea Europeană a decis să continue ajutorul oferit Greciei în schimbul asumării de către Atena a măsurilor de reformă. În cele din urmă, Tsipras şi le-a asumat, măsurile sunt bune pentru poporul grec, dar tot adevărat este şi faptul că reformele au fost întârziate pentru 2015, iar UE condiţionează sprijinul acordat. Reformele sunt în interesul economiei elene pentru că o vor face mai competitivă şi vor dinamiza crearea de locuri de muncă. Repet, Europa este decisă să ajute în continuare, chiar dacă Tsipras a fost iresponsabil de-a lungul acestui an, însă costul a crescut şi îl suportă populaţia.

Gravitatea şi urgenţa dosarului grecesc au fost întrecute doar de problemele puse de migraţia dinspre Orientul Mijlociu şi Africa. Circulă curente divergente, iar asta nu doar între țările membre UE, ci și între partide naționale și lideri politici care fac parte din aceeași familie europeană. Divergenţele nu ocolesc PPE, prin urmare cum vă așteptați să fie tranșate?
S.M.: Congresul Partidului Popular European de la Madrid va fi momentul la care întreaga familie politică se va alinia în spatele unei soluţii. Este adevărat că au existat asemenea divergenţe de-a lungul ultimelor luni, dar în special în ultimele două-trei săptămâni convergenţa poziţiilor este mai mare. PPE va adopta şi o rezoluţie de urgenţă pe criza refugiaţilor.

Cum se va discuta despre cote?
S.M.: În primul rând, vorbim despre imperativul îmbunătăţirii situaţiei în statele de origine, fiindcă atât timp cât refugiaţii îşi vor părăsi ţările, ne vom afla într-o situaţie de criză permanentă în Europa. Cât timp sunt pe drum vom avea mereu discuţii despre cote, distribuiri, costuri. Apoi, este chestiunea care priveşte securizarea frontierelor. Orice graniţă a Uniunii Europene poate fi mai bine securizată cu participarea partenerului aflat în partea cealaltă a frontierei. Iau ca exemplu situaţia dintre Grecia şi Turcia. Sunt două ţări membre NATO, o alianţă militară, însă graniţa dintre ele este controlată de traficanţii de fiinţe umane. Este evident că doar printr-o participare a Turciei această frontieră externă, extrem de importantă, a UE poate fi securizată corespunzător.

Diplomaţia germană este foarte angajată în această direcţie care presupune cooptarea Turciei...
S.M.: Nu putem avea o soluţie la graniţa externă dintre Grecia şi Turcia fără a coopta şi Turcia. Însă Ankara trebuie să facă un efort mai mare, să înregistreze mai bine refugiaţii care vin pe teritoriul său, să trimită înapoi de urgenţă în ţările de origine acele persoane care nu îndeplinesc condiţiile pentru a primi statutul de refugiaţi şi să combată mult mai puternic traficanţii de fiinţe umane.

Președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a lansat recent o provocare greu de digerat în unele ţări din Est, mai ales în România și în Polonia, dar și în statele baltice: să ne răcim relațiile cu SUA și să le încălzim cu Rusia. A părut a fi un mesaj de forță, un mesaj cel puțin lipsit de adecvare. Există și un plan?
S.M.: Eu vă pot spune următorul lucru, anume că săptămâna aceasta, la congresul de la Madrid, PPE defineşte Federaţia Rusă ca risc la adresa securităţii Uniunii Europene. Considerăm că atât acţiunile externe, cât şi politica represivă din interiorul Rusiei sunt principala ameninţare pentru ţările din vecinătatea estică a Uniunii, dar şi pentru Uniunea Europeană, în ansamblu.

În aceste condiţii, declaraţia lui Juncker a fost una personală, nu a reflectat poziţii ale unor mari cancelarii din interiorul UE?
S.M.: Ce vă pot spune este că noi vom adopta această poziţie la congres şi ea va fi una foarte fermă la adresa Federaţiei Ruse şi la adresa conducerii Federaţiei Ruse, care se află într-un punct de coliziune cu valorile noastre. Vom discuta despre anexarea ilegală a peninsulei Crimeea, anexare ilegală care a dispărut de pe ordinea de zi a altor familii politice europene. Noi vom continua să promovăm democraţia, drepturile omului în statele din vecinătatea estică a Uniunii Europene, de asemenea vom încerca să găsim răspunsuri la încercarea concertată a Federaţiei Ruse de a influenţa mijloace mass-media din Europa. Vom căuta modalităţi de a comunica onest şi deschis prin mijloace occidentale, în special cu vorbitorii de limbă rusă din statele din vecinătatea estică, inclusiv din Republica Moldova.

Propaganda rusă este agresivă, şefa diplomaţiei UE, Federica Mogherini, a anunţat încă de acum câteva luni un asemenea plan, dar nu se văd roadele.
S.M.: Aşa este, iar misiunea noastră, ca partid politic, este de a acţiona mai puţin birocratic decât o fac instituţiile Comisiei Europene. PPE are, şi pe această temă, un rol de spărgător de gheaţă. La congresul de la Madrid vom avea o sesiune legată de situaţia din Rusia şi de vecinătatea estică, vom încerca să venim cu soluţii simple şi adecvate la realitate.

Unul dintre terenurile pe care propaganda Moscovei s-a dovedit foarte eficientă este Republica Moldova. Cum se vede de la Bruxelles şi cum se va reflecta de la Madrid situația generală, dar şi de ultimă oră de la Chişinău?
S.M.: Pe plan european s-a înţeles de multă vreme importanţa Republicii Moldova, iar Moldova a semnat acordul de asociere, practic cel mai complex mijloc de apropiere a Moldovei de UE. În acest moment este esenţială implementarea documentului, dar pentru asta Moldova are nevoie de o majoritate stabilă pro-europeană. Pe de altă ­parte, esenţială este şi ratificarea acordului de asociere a ­Republicii Moldova în toate parlamentele naţionale din UE, pentru că acordul va intra în vigoare definitiv după parcurgerea procedurii. Înţelegerea a fost ratificată de Parlamentul European şi de 26 de legislative naţionale din cele 28. Nu l-au ratificat încă Italia şi Grecia. Aştept ca Tsipras (Alexis Tsipras, premierul Greciei – n.r.) şi Renzi (Matteo Renzi, premierul Italiei – n.r.) să contribuie la apropierea ­Moldovei de Uniunea Europeană şi să ratifice de urgenţă acest tratat, şi nu să lase Republica Moldova într-o zonă gri, aşa cum îşi doreşte Federaţia Rusă.

În acest moment însă, Moldova pare a fi mai aproape de alegeri anticipate decât de a continua cu o majoritate stabilă şi deschisă spre Europa. Iar anticipatele ar putea aduce la putere tocmai forţele politice pro-ruse.
S.M.: Alegerile anticipate constituie îngrijorările mele majore. La ultimul scrutin, oamenii au dat un vot majoritar forţelor europene, aceasta este direcţia în care cetăţenii vor ca țara lor să meargă, iar beneficiile de pe urma apropierii Moldovei de UE sunt extrem de mari pentru populaţie. Trebuie spus că Republica Moldova este cel mai mare beneficiar de fonduri europene, pe cap de locuitor, dintre toate statele din afara Uniunii Europene. Când, în 2014, Federaţia Rusă a pus sub embargou produsele moldoveneşti, UE a reacţionat prin ridicarea cotelor la importul de fructe şi eliminarea completă a cotelor la importul de vinuri din Republica Moldova. Pe scurt, embargoul impus de Federaţia Rusă a periclitat existenţa multor fermieri şi agricultori moldoveni, iar decizia UE, de a sări în ajutor, a asigurat existenţa acestor oameni. În plus, UE a liberalizat regimul de vize în Moldova, iar din aprilie 2014 sute de mii de cetăţeni au putut călători în spaţiul european fără vize. În ciuda propagandei Federaţiei Ruse, trebuie să explicăm cetăţenilor Republicii Moldova că beneficiile de pe urma apropierii de UE sunt concrete şi nu doar ab­stracte, aşa cum Federaţia Rusă încearcă să îi convingă. Diferenţa dintre Uniunea Europeană şi Rusia este următoarea: UE vrea o Moldovă puternică, independentă, pe propriile picioare, care să-şi decidă singură destinul; în timp ce Federaţia Rusă o vrea slabă, şantajabilă, dependentă economic. Ca şi pentru România, şi pentru Republica Moldova atât securitatea, cât şi prosperitatea vin dinspre Vest. Prosperitatea decurge din apartenenţa la Uniunea Europeană, iar securitatea, siguranţa decurg din apartenenţa la NATO şi din parteneriatul cu Statele Unite.

Având în vedere ultimele evoluții, în ce termeni ar mai trebui România să pună problema accesului la spațiul Schengen?
S.M.: Esenţial pentru România, acum, este ca orice demers de securizare a frontierelor să fie făcut la nivelul celor 28 de state membre UE, nu doar la nivelul zonei Schengen.   

Sursa: Românialiberă.ro