OPINIE Contributors.ro - Calculele Angelei Merkel după victorie. Implicații pentru viitorul UE și România

Postat la ora 07:30, duminică, 24 septembrie 2017
Cancelarul Germaniei, Angela Merkel, se pregătește de o nouă victorie în alegerile federale de astăzi, după cum o arată cele mai recente date ale caselor de sondare, singura necunoscută fiind numele partenerului de guvernare al dreptei germane. Adevărata știre nu este, însă, componența finală a coaliției de guvernare, ci faptul că, o dată cu încheierea scrutinului și realegerea Angelei Merkel, vom putea realiza progrese reale în negocierile europene privind viitorul Uniunii Europene (UE). Este un lucru deosebit de important și pentru România, ca stat care vrea să aibă un rol important în noile decizii privind reformarea UE.

Extrema dreaptă, în premieră în Bundestag, dar cu un scor mic. Revenire pentru liberali

Alegerile parlamentare federale din Germania care au loc astăzi nu ar trebui să aducă schimbări extraordinare pe scena politică germană dacă ne luăm după cele mai recente sondaje. Uniunea Creștin-Democrată (Christlich Demokratische Union  – CDU), partidul condus de cancelarul Angela Merkel, apare în sondaje la un scor solid, de 37,8% (în ușoară scădere față de 2013, când a obținut 41,5%), urmată de Partidul Social-Democrat (Sozialdemokratische Partei Deutschlands – SPD), cu un procent de 21,5% (în scădere față de 2013, de la 25,7%; este, de altfel, cel mai mic scor din istorie pentru SPD). Pe locurile următoare, la diferențe mici, apar Partidul Liberal (Freie Demokratische Partei – FDP) – 9%, (creștere importantă față de 2013, când a ratat intrarea în Bundestag după un rezultat de 4,8% în sondaje), partidul extremist Stânga (Die Linke), tot cu 9% (aproape de scorul din 2013, de 8,6%), partidul extremist de dreapta Alternativa pentru Germania (Alternative für Deutschland – AfD), cu 8,5% (în creștere față de 2013, când a obținut doar 4,7%) și, în cele din urmă, Verzii (Grüne), cu 7,8% (ușoară scădere față de 2013 – 8,4%). Avem, deci, în ceea ce privește posibilele schimbări, scăderi ușoare ale principalelor partide care au guvernat împreună Germania în ultimii 4 ani, o revenire a liberalilor în Bundestag, precum și o prezență în premieră în Legislativul german a partidului extremist de dreapta AfD. Totuși, AfD va intra cu un scor mult prea mic ca să conteze în Bundestag, sub scorul obținut, spre exemplu, de Frontul Național în Franța și mult sub succesul obținut de UKIP la referendumul privind ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană.

Merkel, între socialiști și liberali

La aceste rezultate, calculele dreptei germane nu sunt nici cele mai ușoare – ușoare ar fi dacă ar obține cel puțin 50% din cele 631 de locuri din Parlament -, dar nici cele mai grele. Varianta cea mai simplă pentru CDU ar fi o coaliție cu liberalii dacă împreună vor obține mai mult de 50% din locurile din Parlament. Liberalii sunt partener natural al CDU, fiind tot un partid de dreapta, dar riscul formării unei coaliții cu liberalii este că Guvernul se va baza pe o majoritate mică, mult prea fragilă pentru deciziile importante pe care trebuie să le luăm în Europa în următorii 4 ani. Oaltă variantă ar fi o coaliție în trei, cu liberalii și cu Verzii. Această variantă este, însă, mai puțin probabilă deoarece Verzii susțin că participă la guvernare doar cu partide care acceptă eliminarea de pe piață a tuturor motoarelor cu combustie, lucru cu care nici liberalii, nici CDU nu sunt de acord. Or, în Germania, promisiunile din campanie se respectă, iar, dacă nu se găsesc soluții reale la divergențe de substanță între potențiali parteneri, acest lucru poate să impiedice o coaliție. De aceea, pentru ca varianta unei coaliții între cele trei partide să se materializeze, trebuie să se găsească o cale de mijloc, greu de îndeplinit. Spre exemplu, ar putea cădea de acord pentru eliminarea motoarelor cu combustie în următorii 50 de ani și investiții mai mari pentru cercetare și dezvoltarea de motoare electrice.

Orice coaliție cu unul dintre partidele extremiste este scoasă din calcul de cancelarul Angela Merkel, astfel că singura altă opțiune este o nouă mare coaliție între cele două partide principale, CDU și SPD. Ar însemna, în acest caz, continuarea colaborării dintre cele două partide care au guvernat împreună și în actualul mandat, 2013 – 2017. Această variantă se bucură, în prezent, de susținerea a peste 50% din populația germană deoarece s-ar păstra majoritatea stabilă pentru luarea deciziilor la scară largă. Totuși, riscul ca o astfel de coaliție să continue încă un mandat este ca cele două partide să se apropie și mai mult unul de celălalt în centrul spectrului politic și partidele antisistem de la extreme să crească. Un astfel de exemplu este Austria, condusă de o mare coaliție puternică începând cu anul 2008, lucru care a determinat ca Partidul Libertății din Austria (Freiheitliche Partei Österreichs – FPÖ), de extremă drepta, să crească de la 11% în 2006, la un scor estimat în acest moment de 25%. De altfel, candidatul FPÖ, Norbert Hofer, a fost aproape să devină președintele federal al Austriei în decembrie 2016. Mai trebuie menționat și că, atât între 2005 și 2009, cât și între 2013 și 2017, marea coaliție între CDU și SPD s-a format doar pentru că nu au existat alternative.

Proeuropenii sunt deja câștigătorii alegerilor

Vestea bună este că, indiferent de componența finală a coaliției de guvernare, Germania va continua să aibă un guvern proeuropean deoarece toate cele 4 partide cu șanse să participe la guvernare, CDU, SPD, FDP și Verzii, sunt partide proeuropene. Cetățenii germani nu trebuie să aleagă astăzi între un proeuropean precum Emmanuel Macron și un extremist de dreapta eurosceptic precum Marine Le Pen, așa cum a fost cazul recentelor alegeri din Franța. Cetățenii Germaniei au de ales între doi lideri care adesea susțin lucruri asemănătoare în ceea ce privește politica externă și Uniunea Europeană. Ambii candidați au opinii similare cu privire la dezvoltarea Uniunii Economice și Monetare și respectarea normelor fiscale ale UE, precum Pactul de Stabilitate și Creștere sau cu privire la controlul granițelor și apărare. În plus, ambii au vorbit despre interzicerea vehiculelor cu motoare din orașe și au militat pentru salvgardarea locurilor de muncă din industrie. Diferențele dintre cei doi se regăsesc în detaliile acestor teme, precum și în politicile interne, cum ar fi justiția socială, salariile personalului din sistemul social, drepturile pensionarilor, educația și așa mai departe.

Cum vede Merkel viitorul UE

După alegeri, trebuie să ne așteptăm ca Angela Merkel, proaspăt alesă în funcția de cancelar federal pentru, cel mai probabil, încă 4 ani, își va păstra pozițiile privind principalele teme de reformă europeană, cum ar fi, spre exemplu, viitorul Uniunii Economice și Monetare. Documentul de reflecție al Comisiei Europene privind aprofundarea Uniunii Economice și Monetare publicat în mai 2017 a menționat posibilitatea introducerii unui fond monetar european, precum și a unui ministru al Finanțelor Europene. Până în prezent, Angela Merkel a semnalat dorința de a discuta aceste opțiuni. CDU consideră că, pentru ca un ministru european al Finanțelor să poată fi creat, este necesară o schimbare a Tratatului și, prin urmare, acest lucru nu este fezabil în viitorul apropiat. Partidul Angelei Merkei ar accepta un ministru european al Finanțelor doar în cazul în care sarcina lui principală ar consta în aplicarea automată a regulilor fiscale ale Uniunii Europene în toate statele membre. Un astfel de ministru al Finanțelor ar avea puterea de a sancționa în mod automat fiecare guvern național care cheltuiește discreționar banii publici, care reduce investițiile și creează o creștere economică nesustenabilă bazată doar pe consum, cum procedează, de exemplu, Guvernului PSD – ALDE în acest an. Consider că un astfel de ministru ar fi o veste bună pentru România deoarece ar exista un mecanism de protejare a stabilității noastre economice în situația în care Guvernul ia decizii inconștiente, ar cheltui iresponsabil banii publici și ar crește deficitul necontrolat.

Mai departe, transformarea Mecanismului European de Stabilitate (MES) într-un Fond Monetar European (FME) a găsit un susținător puternic în ministrul german de Finanțe, Wolfgang Schäuble, care pare să o fi convins pe Angela Merkel de nevoia de a susține această reformă. Un FME ar deveni entitatea care ar putea ajuta orice țară europeană aflată în dificultate economică, astfel încât implicarea Fondului Monetar Internațional (FMI) în Europa să nu mai fie necesară.

Start pentru negocierile privind viitorul Uniunii Europene

Am oferit doar câteva exemple de subiecte foarte importante privind reforma europeană și care sunt pe lista de negocieri privind viitorul Uniunii Europene, negocieri care au stagnat, însă, în ultimii doi ani. De ce au stagnat? în primul rând, din cauza lipsei de legitimitate a fostului președinte al Franței, care s-a decredibilizat în ultimii ani de mandat pe plan intern, din cauza riscului creșterii populismului în țări mai mici, precum Olanda și Austria, și, în ultimul an, din cauza iminenței alegerilor din Franța și Germania, cele mai mari două state ale Uniunii Europene. Din fericire, Europa este dominată acum de oameni politici legitimați prin victorii recente, proeuropeni care sunt capabili să continue procesul de integrare europeană. Acum, în sfârșit, vom putea avea progrese reale în dezvoltarea Uniunii Europene.

Implicații pentru România

Acest val de succese proeuropene în UE care vor culmina, mai mult decât probabil, cu victoria Angelei Merkel diseară, au puternice implicații pentru țara noastră, reprezintă o oportunitate, dar și un mare semnal de alarmă pentru guvernanții noștri actuali. Este o oportunitate deoarece, odată ce lucrurile s-au așezat, se vor vedea progrese reale în negocierile privind reformarea Uniunii Europene. Or, prin Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană, România s-a angajat să adere la moneda unică, dar și la spațiul Schengen, iar benefic pentru țara noastră ar fi să adere la orice proiect nou de reformă europeană, la fel cum am făcut-o și până acum semnând, spre exemplu, Pactul Fiscal European. România trebuie să fie pregătită să participe, deci, la toți pașii viitori de integrare. Însă, și aici este semnalul de alarmă, ca să fim pregătiți, trebuie, în primul rând, să ne facem temele acasă, să continuăm reformele structurale pe care Comisia Europeană ni le solicită anual în Recomandările specifice de țără (CSR), să ne consolidăm economia și să luăm acele măsuri care ne pregătesc de aderarea la moneda unică și pe care încă nu le-am adoptat.

În al doilea rând, trebuie să fim impecabili în afacerile europene, trebuie lăsați doar oamenii competenți să decidă pentru România și să negocieze în numele țării noastre. Cu atât mai mult cu cât vom deține președinția Consiliului în primul semestru din 2019, care va coincide cu ieșirea Marii Britanii din UE și cu primul summit despre viitorul UE post-Brexit. De aceea situația actuală reprezintă o mare șansă ca România să fie una dintre țările care vor decide viitorii pași de integrare europeană. Dacă suntem pregătiți, vom reuși acest lucru, dar, dacă ratăm această șansă și nu profităm de negocierile ce vor urma, România va rămâne și mai mult în urmă. În ce direcție se va îndrepta țara noastră după alegerile de astăzi din Germania ține, din nou, doar de factorii de decizie ai țării nostre și de ce fel de viitor doresc ei pentru România, o țară cu mare influență în structurile europene sau o țară periferică a Uniunii Europene.