Concluziile primei ediții a „Turului investitorilor din România”. Principalele probleme ale marilor investitori din România

Vineri am încheiat prima ediție a proiectului „Turul investitorilor din România”, în cadrul căruia am vizitat 9 mari companii din 6 județe ale țării. Am început turul luni, 24 august, cu vizite la doi mari producători, în Brașov, respectiv, Sighișoara. Marți, au urmat întâlniri la alte două firme, din Sebeș și Cugir, iar miercuri, am vizitat doi investitori din Cluj-Napoca. Joi, am revenit în orașul natal, Hunedoara, pentru vizite la sediile și fabricile a doi producători industriali, iar ultima întâlnire din cadrul proiectului am avut-o vineri, 28 august, la o mare companie din Timișoara.

Companiile vizitate în această perioadă totalizează o cifră de afaceri de circa 7 miliarde de lei și au peste 7.000 de angajați în România.

Am fost bucuros să aud că, în ansamblu, aceste companii își doresc extinderea afacerilor și crearea de noi locuri de muncă în țara noastră.

Pentru asta, însă, au nevoie de un sprijin mai solid din partea autorităților pentru că marile probleme cu care se confruntă acești investitori sunt lipsa infrastructurii de transport și a noilor generații de muncitori calificați. 

În unele orașe, precum în Cluj-Napoca, autoritățile locale, primăria, sunt un real sprijin pentru investitori, în alte însă nu fac suficiente eforturi pentru a atrage noi investiții.

Așadar, investițiile în infrastructură sunt vitale pentru investitori: chiar și 100 de km în plus de autostradă pot reduce cu până la 50% costurile companiilor cu transportul. Dacă aceste costuri sunt reduse, rămân bani pe care companiile îi pot investi sau îi pot folosi inclusiv pentru salarii.

O parte din investitorii pe care i-am vizitat mi-au spus că, deşi ar prefera să transporte marfa produsă pe calea ferată, aleg să o transporte pe cale rutieră fiindcă CFR Marfă este lent, întârzie și în unele cazuri nu deține vagoane corespunzătoare produselor ce urmează a fi transportate.

Tot din cauza lipsei unei infrastructuri de cale ferată de mare viteză, drumurile noastre sunt aglomerate.

Tot legat de costuri, fie că vorbim de calea ferată, fie de cale rutieră, în cazul unor companii aceste costuri pot fi și de două sau de trei ori mai mari decât în alte țări din regiune.  

În privința forței de muncă, principala problemă cu care marile companii se confruntă este reprezentată de lipsa școlilor profesionale și a muncitorilor calificați.

Noi nu trebuie să așteptăm ca investitorii să spună că nu mai au forță de muncă calificată pentru a investi în școlile profesionale. Inițiativa trebuie să vină de la autorități, să investească în învățământul tehnologic, să avem noi generații de meșteri, de muncitori calificați și, astfel, vom atrage și mai mulți investitori.

În oraşele mari, Braşov, Timişoara, investitorii vin pe cale naturală pentru că au centre universitare, au universităţi politehnice. Prin urmare, în oraşele mici și medii, efortul pe care autorităţile trebuie să-l facă pentru a atrage investitori este mai mare.

Totuși, am observat din partea investitorilor disponibilitatea de a veni şi în astfel de oraşe mai mici fiindcă nu mai găsesc forţă de muncă la fel de uşor în oraşele mari. Dar pentru a te asigura că vin în oraşul tău, nu în oricare alt oraş de mici dimensiuni din România, autoritățile locale trebuie să facă un efort mai mare pentru a-i atrage în zona respectivă.

Investitorii trebuie să fie atrași de țara noastră pentru că oamenii sunt mai bine pregătiţi decât în alte ţări, nu pentru că pot plăti salarii mai mici.

Un alt aspect esențial care m-a interesat în discuțiile cu investitorii a fost protejarea mediului înconjurător. Companiile trebuie să păstreze mediul înconjurător mai curat decât era înainte de a investi, nu mai poluat. Pentru asta, trebuie să investească în proiecte de mediu și de ecologizare. La fel, trebuie să sprijine comunitatea în care își defăşoară activitatea, să contribuie, spre exemplu, la renovarea unei şcoli, a unui spital sau a unui parc, să sprijine activități culturale, sportive. Transparența în activitatea lor este importantă pentru că, altfel, atrag suspiciuni din partea comunității în care își desfășoară afacerea.

România a absorbit 55% din fondurile europene pentru infrastructură alocate în perioada 2007 - 2013, ceea ce înseamnă 11 miliarde de euro. Vom mai absorbi doar maximum 1 miliard de euro până la finalul acestui an, iar asta înseamnă că pierdem 8 miliarde de euro.

Ceea ce pot face eu, ca eurodeputat, este să lucrez la cum putem simplifica regulile UE pentru a creşte absorbţia fondurilor europene în viitor (pentru exercițiul bugetar 2014 - 2020) pentru ca micilor investitori să le fie mai uşor să obţină finanţare din fonduri europene nerambursabile.

Totodată, pot să sprijin cu informații companiile interesate de atragerea fondurilor europene pentru proiectele lor.

În concluzie, o parte din solicitări le pot rezolva singur, în țară sau la Parlamentul European, însă pentru celelalte probleme voi înainta propuneri de soluții Guvernului României.

Voi intra în dialog cu inspectoratele școlare și cu Ministerul Educației Naționale pentru a le solicita să inițieze discuții cu investitorii, să vadă care sunt meseriile de care aceștia au nevoie în viitor, conform planurilor lor de dezvoltare.

Inspectoratele școlare, universitățile și Ministerul Educației Naționale trebuie să caute dialogul cu companiile, indiferent de nivelul de calificare de care au nevoie și să adapteze curricula, precum și locurile la universitați.